Negare, internare la psihiatrie, sevraj și acceptare

Negare, internare la psihiatrie, sevraj și acceptare. Numele meu este Andrei și îmi place să iau decizii greșite în mod asumat, citește-mi povestea ca să nu treci și tu prin iad!

Totul a început când m-am confesat unei colege că am luat din Auchan o pâine caldă, Cola și parizer. Când a realizat că nu glumesc, s-a adresat HR-ului care ulterior a declanșat o anchetă internă și ulterior au fost anunțate și autoritățile.

Eram tânăr când m-au luat. Țin minte și acum mirosul de velur prăfuit din ambulanța care m-a transportat până la Socola pentru expertiza psihologică. Acolo, total prietenește, o doamnă doctor foarte perfidă m-a întrebat dacă am auzit de supa la plic, iar eu ca prostul am zis că da, am preparat și consumat substanțe chimice de acest gen.

Mi-a fost confiscat telefonul și s-au găsit fotografii cu supe instant care mi-au oferit un sejur de 7 luni internare la Pavilionul II Bărbați unde mi s-a administrat zi de zi rață cu sos de portocale și piure de cartofi mov, pizza cu carne de cerb și ravioli cu trufe. Între mese mă mai terorizau prin room service cu Panna Cotta cu fructe proaspete de pădure sau Saperavi de la Gitana Wineri.

Am încercat să explic că merg periodic la fine dining și parizerul era doar o poftă, dar nimic, vorbeam efectiv la pereți. În fine, după luni de chin am fost eliberat, dar ținut sub observație. Primeam prin Glovo creveți la tigaie, fructe de mare pe platou încins și alte grețoșenii.

Găsisem pe dark web un dealer care-mi aducea supe la plic de la Maggy, pentru că deja începuse invazia Ukrainei și Rolton erau fabricate acolo. Am dus-o așa, pe Maggy vreo 2-3 săptămâni agonizante până au reapărut Rolton în magazine. Cum scăpam puțin de prietenii care mă târâiau pe la restaurante de lux, cum intram repede în Auchan și ieșeam cu un pachet de supă la 2 lei ascuns în zonele intime.

Acum pot spune că m-am echilibrat, mai bag câte o supică la ocazii sau când simt că o dau în burnout ori depresie, efectiv nu pot trăi fără ele și blestem ziua în care am băgat prima oară, din teribilism, lingura în castron. Aceasta a fost povestea mea, recitiți-o și îngroziți-vă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *